Osteoporoza este o afecţiune caracterizată prin pierdere de masă osoasă și modificarea microarhitecturii ţesutului osos, cu creșterea fragilităţii osoase și a riscului de fracturi.

Se disting 3 forme de gravitate a osteoporozei:

1. Osteopenia, scor T (BMD): -1/-2,5 DS
2. Ostoporoza, scor T: depaseste – 2,5
3. Osteoporoza complicată (fractura de fragilitate asociata)

Fracturile și complicaţiile reprezintă principalele consecinţe clinice ale osteoporozei. Cele mai frecvente apar la nivel vertebral, dar și la nivelul șoldului, radiusului distal sau humerusului proximal.

Fracturile pot fi urmate de recuperare totală, dar și de durere cronică, dizabilităţi sau deces.

La nivel mondial riscul de fractura osteoporotică depinde de sex, vârstă și rasă. Riscul de fractură de șold în decursul vieții este de aproximativ 17 % la femei si 6 % la bărbați. Incidența fracturilor vertebrale și a celor de la nivelul articulației pumnului este maximă la femeile între 50 și 70 de ani, în timp ce incidența fracturilor de șold crește exponențial peste 75 de ani.

Osteoporoza poate fi tratată şi mai ales prevenită cu succes. Cu cât boala este depistată într-o fază incipientă, cu atât eficienţa intervenţiei va fi mai mare.

Din cauza incidenței mare a osteoporozei, specialiștii recomandă efectuarea densitometriei osoase după vârsta de 50 de ani.

Densitometria osoasă 

Există mai multe tehnici de măsurare a densităţii minerale osoase. Cea mai performantă formă de diagnostic din lume este cea bazată pe tehnologia REMS, neinvazivă, fără raze X, care analizează atât densitatea osoasă cât și gradul de fragilitate al oaselor.