Despre tiroidita cronica autoimuna si consecintele ei

Tiroidita Hashimoto, denumita si tiroidita cronica autoimuna, este o afectiune a glandei tiroide in care este implicat sistemul imunitar. Asa cum ii spune si titulatura, este incadrata in sfera bolilor autoimune.In ultimii ani a cunoscut o crestere debordanta, 1 din 8 femei dezvoltand tiroidita cronica autoimuna.

Cauze

Cauzele aparitiei nu sunt cunoscute cu exactitate, desi oamenii de stiinta inca realizeaza studii pe baza acestei tematici. Mostenirea genetica, varsta, sexul, factori de mediu sau unele infectii pot contribui la cresterea riscului de a dezvolta acesta boala.

Deseori debutul bolii nu poate fi precizat deoarece nu in toate situatiile apar simptome care sa directioneze pacientul catre existenta unei boli tiroidiene. Totusi, uneori fie datorita unor acuze, fie a unor controale de rutina (indicat sa fie efectuate periodic) se poate suspiciona tiroidita Hashimoto. Prin corelatia simpotomelor pacientului, investigatii de laborator si ecografie tiroidiana, medicul endocrinolog poate emite un diagnostic, tratament si recomandari.

Simptome

Sunt semnale pe care organismul nostru ni le transmite, fiind util sa le monitorizam, iar daca persista sa ne adresam unui medic endocrinolog. Printre acestea se enumera:

  • Crestere brusca sau scadere in greutate in conditiile aceluiasi stil de alimentatie si activitate fizica;
  • Intoleranta la frig sau la cald;
  • Fragilitate accentuate a unghiilor si firului de par;
  • Oboseala nejustificata si tulburari de somn;
  • Depresie, stari de agitatie, nervozitate;
  • Tulburari de ritm cardiac nejustificate si variatii tensionale etc

Diagnostic si tratament

Tiroidita Hashimoto nu poate fi prevenita, insa odata ce este descoperita poate fi monitorizata, tratata (daca este necesar) si tinuta sub control.

Sunt necesare controale endocrinologice si teste de laborator cu o periodicitate pe care o stabileste medicul curant sub observatia caruia se afla pacientul. De ce? Pentru ca inclusive titulatura ei specifica faptul ca este o boala cronica.

Tiroidita cronica autoimuna se poate mentine cu normo functie tiroidiana atunci cand de fapt se cere urmarirea periodica a bolii si unele masuri generale alimentare completate cu tratament nespecific. Sau cu disfunctie tiroidiana, de cele mai multe ori cu hipotiroidie care odata instalata este definitiva si necesita tratament specific toata viata.

Evolutia bolii este buna in conditiile unui tratament adecvat fara a afecta calitatea vietii in cazul respectarii indicatiilor medicale. Nu se recomanda in general interventiile chirurgicale,  decat in conditiile asocierii Tiroiditei Hashimoto cu unul sau mai multi noduli tiroidieni.

Tratamentul bolii implica masuri de ordin general, precum evitarea excesului de iod (sare iodata, miez de nuca, spirulina, propolis, fructe de mare etc) si administrare suplimentara de seleniu (conform recomandarilor medicului curant). In cazul disfunctiilor tiroidiene cauzate de Tiroidita Hashimoto se administreaza fie hormon tiroidian (in caz de hipotiroidie), fie blocant al activitatii in exces a glandei tiroide (in caz de hipertiroidie).

Atat in ceea ce priveste diagnosticarea tiroiditei Hashimoto, cat si in urmarirea ulterioara a evolutiei ei, trebuie sa existe o comunicare permanenta intre medic si pacient cu respectarea monitorizarii periodice a bolii, dar si a eventualelor ei conscinte. Acest lucru se poate realiza prin vizite periodice endocrinologice, fiecare medic si pacient dorindu-si un control cat mai eficient al bolii.