Ce reprezintă osul?

Osul este un organ viu și are un metabolism activ desfăşurat pe toată durata vieții. Acest proces se numește REMODELARE OSOASĂ și este reprezentat de echilibrul între osteoformare  și osteoresorbție.

Capitalul osos maximal este atins undeva între a doua și a treia decadă de viață. Acest proces este influențat de mai mulți factori precum:

  • factori genetici, variații etnice;
  • factori hormonali (estrogeni, progesteron, testosteron, nivelul de vitamina D);
  • factori de mediu (greutatea, activitatea fizică, consumul de alcool, consumul de tutun, tratamentul psihiatric, corticoterapia)

Odată cu înaintarea în vârstă, echilibrul este deranjat în favoarea resorbției osoase. Acest lucru este cauzat de scăderea nivelului de hormoni sexuali: estrogen și testosteron.

Procesul afectează în principal femeile deoarece acestea au din start un capital osos mai mic decât bărbații. Nivelul de estrogeni scade brusc odată cu instaurarea menopauzei.

Ce reprezintă Densitatea Minerală Osoasă?

Unul dintre termenii des folosiți în decrierea structurii osoase este reprezentat de desitatea minerală osoasă (DMO).  Scăderea DMO este doar unul dintre elementele implicate în scăderea rezistenței osoase.

Alți factori sunt:

  • anomalii ale microarhitecturii osoase, modificări ale geometriei osoase (dimensiuni și formă) sau alterarea remodelării osoase (osteoformare/osteoresorbţie).

Ținând cont de recomandările Organizațieie Mondiale a Sănătății (OMS) și a Societății Internaţionale pentru Densitometrie Clinică (ISCD), rezistența minerală osoasă la femeia în postmenoapuză poate fi clasificata în 3 categorii:

  1. Densitate normală
  2. Osteopenie – o scădere a densității minerale osoase sub limita normală, obiectivată printr-un Scor T cuprins între –1 și -2.5.
  3. Osteoporoză – o scădere a desității minerale osoase cu cel puțin 2 deviații standard față de femeia de vârstă tânără, un scor T < -2.5  cu sau fără fractură de fragilitate

Ce este Osteopenia?

 Este o zonă de tranziție. Dacă se reușește identificarea pacienților în această etapă, în multe dintre situații, este posibil să se prevină evoluția către osteoporoză.

Cum putem să intervenim? Trebuie să ne asigurăm că pacienții au nivele optime de vitamina D și Calciu în sânge și dacă este necesar, să suplimentăm. Trebuie tratate afecțiunile asociate ce pot duce la scăderea densității osoase:

  • diabet
  • afecțiuni tiroidiene
  • boli inflamatorii intestinale
  • boli autoimune

Și nu în ultimul rând trebuie să consiliem pacienții în privința stilului de viață:

  • scăderea consumului de alcool
  • renunțarea la fumat,
  • consumul de alimente cu conținut crescut de Calciu
  • menținerea unei greutăți normale 
  • încurajarea exercițiilor fizice.

Sunt câteva acțiuni ce pot părea superficiale la prima vedere, dar care pot determina o îmbunătățire a calității vieții pe termen lung.

Nu trebuie să trecem cu vederea ca aproape 20% dintre femeile în perioda postmenopauză diagnosticate cu Osteopenie dezvolta cel puțin o fractură vertebrală. Prezența unei fracturi de fragilitate crește deja riscul dezvoltării unei alte fracturi. 

Ce este Osteoporoza?

Osteoporoza este o afecțiune scheletală  caracterizată prin scăderea rezistenței osoase, eveniment ce duce la creșterea riscului de fractură. Din punct de vedere etimologic, termenul de osteoporoză înseamnă “os poros”. Este o boală tăcută care evoluează fără manifestări clinice, fără durere, până în momentul apariției fracturii de fragilitate. Sau ea este diagnosticată întâmplător în urma unei radiografii de coloană toracală sau lombară ce arată scăderea densității osului, prezența tasărilor vertebrale.

În absenţa unei fracturi de fragilitate, un rol esențial în diagnosticul de osteoporoză revine masurătorii densității minerale osoase la nivelul şoldului și al coloanei lombare. Prin această metodă se calculează 2 scoruri- scorul T şi scorul Z, care contribuie la diagnosticul de osteoporoza în diverse categorii populaționale. 

Măsurătoarea se poate efectua prin osteodensitometrie, fie prin Examinarea cu Tehnologia inovativă R.E.M.S , care este noninvazivă, neiradiantă și rapidă, fie prin metoda clasică DXA.

Există de asemenea și limite ușor diferite stabilite pentru femeile în premenoapauză și bărbați înainte de vârsta de 50 de ani. Aceste clasificări au fost sabilite pentru a se identifice populația cu cel mai mare risc de a dezvolta osteopoproză. Astfel că aceasta să poată fi prevenită sau diagnosticata precoce, înainte de apariția fracturilor de fragilitate.

Tratamente posibile

Printre principalale modalități de tratament se enumeră:

  1. Tratamentul afecțiunilor asociate: boli endocrinologice (diabet, hipo/hipertiroidie, boli inflamatorii intestinale, boli autoimune sau autoinflamatorii, etc)
  2. Comportamente de viață :
    1. Renunțarea la fumat
    2. Limitarea consumului de alcool
    3. Menținerea unei greutăți normale
    4. Regim alimentar bogat în fructe și legume proaspete, lactate
    5. Evaluarea factorilor de risc precum: evaluarea acuității vizuale, purtarea de ochelari, controlul tensiunii arteriale (hTA), utilizarea bastonului, ajustare pragurilor în casă;
    6. Exercițiul fizic: exerciții de intensitate moderată în care piciorul atinge podeaua (se pune presiune la nivelul oaselor purtătoare de greutate)
  1. Tratament medicamentos
    1. Suplimentarea cu vitamina D3, Calciu
    2. Tratamentul cu medicație antiresorbtivă: bifosfonați, denosumab.

Tratamentul se institute pe etape și se urmărește în timp, astfel încât pacientul este necesar să rămână sub observația medicului curant pentru a-i fi ajustat daca este cazul.