Etimologie

Osteoporoza era asociată de cele mai multe ori cu imaginea unei femei vârstnice, la menopauză și care și-a schimbat curbura fiziologică a coloanei. Studiile medicale efectuate ne evidențiază o modificare a microarhitecturii osoase. Astfel, se conturează tabloul unei fragilități osoase mărite, iar riscul de fracturi după traumatisme relativ minore fiind sporit.  Această afecțiune a oaselor este silențioasă, iar de cele mai multe ori este diagnosticată doar după o fractură.

În lume există peste 250 de milioane de femei care suferă de osteoporoză și mai puțin de 25% sunt tratate. În România, se estimează că 1 din 3 femei este diagnosticată cu osteoporoză.

Osteoporoza și specialitatea de endocrinologie

Prima cauză a osteoporozei este privarea de estrogeni specifică menopauzei. De aceea este mai frecventă la femei decât la bărbați. Deși aceasta este considerată cauza esențială a osteoporozei, există și cauze secundare. Acestea din urmă ar trebui să atragă atenția pentru urmărirea și diagnosticarea pacienților care prezintă afecțiuni sau tratamente ce pot cauza osteoporoză secundară.

În general, românii asociază bolile endocrine cu glanda tiroidă, însă medicul endocrinolog tratează mai multe afecțiuni. Osteoporoza ocupă un loc fruntaș între preocupările acestuia. Osteoporoza este o boală subdiagnosticată în România, neacordându-se importanță evaluării densității minerale osoase (DMO) decît în cele mai multe cazuri după apariția fracturilor.

În principiu, osteoporoza este tratată de către medicul reumatolog și/sau medicul endocrinolog. Fiecare dintre aceste specialități medicale poate pune un diagnostic precis, prin identificarea cauzelor posibile, ulterior emiterea unui tratament adecvat și monitorizarea periodică a pacienților.

Osteoporoza secundară reprezintă urmarea unei alte afecțiuni care, deseori prin tratamentul pe care îl necesită, reprezintă factor de risc. Printre acestea amintim: hipertiroidismul, malabsorbția, administrarea de glucocorticoizi, medicamente din sfera psihiatriei sau consumul de alcool.

Osteoporoza- cauză secundară în bolile endocrinologice

Este important de recunoscut osteoporoza de cauză secundară. Pe lângă faptul că poate apărea la persoane mai tinere și poate fi mai severă, trebuie să știm dacă tratamentul administrat pentru boala de fond poate fi modificat sau doar reprezintă un factor de risc ce contribuie la menținerea osteoporozei.

Printre cauzele endocrinologice de osteoporoză secundară se regăsesc:

  • hiperparatiroidismul, indiferent că este vorba de cel primar, secundar sau terțiar;
  • sindromul Cushing, inclusiv cel indus medicamentos;
  • insuficiența corticosuprarenaliană;
  • hipertiroidismul;
  • hipogonadismul;
  • sarcina și alăptarea;
  • hipopituitarismul;
  • diabetul zaharat.

O atenție deosebită trebuie acordată deficitului de vitamina D care odată ce este tratat poate ameliora semnificativ densitatea minerală osoasă.

Osteoporoza este o boala care nu doare, nu provoacă alte semne sau simptome. Ea devine clinic manifestă în momentul producerii fracturilor. Este vorba de fracturi de fragilitate apărute la traumatisme minore (considerate ca fiind echivalente căderii de la propria înălțime) sau chiar în absența unui traumatism.

Osteoporoza, chiar dacă poate rămâne multă vreme asimptomatică, are un impact major asupra calității vieții, în special odată apărute fracturile de fragilitate. Este important să se diagnosticheze osteoporoza atunci când este prezentă o afecțiune sau o medicație ce o poate cauza. În cazul pacienților diagnosticați cu osteoporoză, este util să fie evaluate posibile cauze secundare, în special în rândul persoanelor tinere și a femeilor care încă au menstruație.

În concluzie, scopul major este acela de a oferi o calitate bună a vieții oricărui individ și la orice vârstă. Este necesar să se efectueze investigații care oferă din timp informații despre starea de sănătate a organismului.

Putem și trebuie să promovam prevenția în detrimentul dificultăților cauzate de afecțiuni și boli descoperite tardiv.