SĂNĂTATEA OASELOR: ANALIZE RECOMANDATE PENTRU OSTEOPOROZĂ
Componentele sistemului osos
Sistemul osos este alcătuit din 206 oase. El reprezintă partea pasivă a sistemului locomotor care realizează mișcarea. Oasele sunt legate între ele prin intermediul articulațiilor care formează scheletul.
Sistemul osos este alcătuit din:
- craniu;
- coloana vertebrală; reprezintă scheletul axial al trunchiului,
- torace (este alcatuit din stern, coaste si vertebre toracice)
- pelvis (forma acestuia este de trunchi de con cu diametrul transversal mai mare, ca o consecinta a ortostatismului)
- oasele membrelor (superioare si inferioare).
De ce este importantă sănătatea oaselor
Rolul oaselor în organism este complex:
- conferă poziția bipedă;
- permit mobilitatea corpului;
- constituie o importantă rezervă de calciu și alte minerale;
- susțin corpul și permit atașarea musculaturii, pentru locomoție. Oasele reprezintă aparatul pasiv al sistemului locomotor;
- protejează organele vitale. Intră în alcătuirea unor cavități osoase (cutia craniană, cutia toracică) care adăpostesc organe mai puțin rezistente, dar vitale, precum creierul, măduva spinării, măduva osoasă, organele toracice;
- asigură spațiu pentru măduva osoasă, unde se formează celulele sanguine și osoase.
Patologia sistemului osos (boli ale oaselor) include:
- fracturi;
- rahitism (se instalează la copiii care au carență de calciu);
- osteomalacie (lipsa de calciu la adulți);
- osteoporoză (apare mai ales la femeile intrate la menopauză);
- osteopetroză (rigidizarea oaselor);
- tumori benigne;
- tumori maligne.
Factori importanți pentru menținerea sănătății osoase
Dieta echilibrată
Un regim alimentar bogat în calciu, magneziu, vitaminele C și D și acizi Omega 3 este esențial pentru menținerea în formă bună a oaselor și articulațiilor.
Printre sursele bune de calciu se număra produsele lactate, migdalele, broccoli, varza, sardinele și produsele din soia (tofu). Aceeași atenție trebuie acordată vitaminei D, care este esențială pentru absorbția calciului. Vitamina D este de altfel singura vitamină care poate fi produsă de corpul nostru în prezența luminii soarelui.
Alte surse importante de vitamina D sunt peștele gras și gălbenușul de ou.
Exercițiile fizice
Exercițiile fizice pot ajuta la menținerea sănătății oaselor și articulațiilor, însă trebuie făcute cu moderație și trebuie respectate recomandările medicului.
Folosirea necorespunzătoare a aparatelor poate pune în pericol sănătatea oaselor.
Specialiștii apreciază că cele mai bune exerciții fizice pentru sănătatea oaselor sunt exercițiile cu greutăți, mersul pe jos, alergarea, urcatul scărilor, dansul, golful, fotbalul, tenisul, aerobicul, grădinăritul.
Sunt indicate cel puțin 30 de minute de exerciții fizice, în fiecare zi. med
Odihna și renunțarea la fumat/alcool
Odihna este un alt factor care ajuta la menținerea sănătății oaselor. Exista saltele concepute special pentru persoanele care au probleme cu coloana vertebrală (ortopedice) și care trebuie s-o protejeze în mod special, prevenind deformarea acesteia.
Odihna suficientă (de 7-8 ore pe noapte), mișcarea (cel puțin jumătate de oră pe zi), menținerea unei greutăți corporale optime, suplimentele alimentare sunt factori care contribuie la sănătatea sistemului osos și a celui articular.
Cercetătorii sugerează că fumatul contribuie la degradarea oaselor (anumite studii susțin că fumatul crește cu 50% riscul de osteoporoză în cazul femeilor). De asemenea, mai mult de două pahare de alcool pe zi interferează cu capacitatea organismului de a absorbi calciul.
La femei, scăderea masei osoase intervine drastic după menopauză, iar la bărbați, nivelul scăzut de testosteron poate cauza același lucru. O atenție deosebită trebuie să acorde femeile care au un istoric familial de osteoporoză.
Anumite medicamente utilizate pe termen lung, precum corticosteroizii, afectează structura osoasă.
Ce este osteoporoza?
Osteoporoza este o afecțiune degenerativă care determină pierderea masei osoase și a țesutului osos.
O masă osoasă mai mică nu înseamnă că pacientul suferă de osteoporoză. Există un diagnostic intermediar care se pune atunci cînd densitatea oaselor este între limitele normale și niveluri mai scăzute: osteopenie.
În cadrul osului normal coexistă în echilibru un proces de formare osoasă și unul de resorbție osoasă. Ambele procese fac parte din remodelarea regulată a oaselor, prin care țesutul osos vechi este descompus și refăcut continuu. Ca urmare, scheletul uman este reconstruit odată la șapte – zece ani. Osteoporoza apare când acest echilibru este afectat și predomină resorbţia osoasă. În acest caz, formarea oaselor încetineşte şi distrugerea țesutului osos se accelerează. Osteoporoza afectează în particular corpul vertebral și colul femural, acestea conținând un tip de țesut osos numit trabecular, în care trabeculele osoase se subțiază și determină o fragilitate osoasă crescută și prin urmare un risc de fractură mărit.
Hormonii estrogeni și androgeni protejează oasele de pierderi minerale crescute. Însă, odată cu menopauza, nivelul de estrogeni la femei scade – ceea ce face ca femeile mai în vârstă să fie mai predispuse la osteoporoză, faţă de bărbații de aceeași vârstă. În circa 95% din cazuri este vorba despre osteoporoză primară. Pe de altă parte, pacienții diabetici sunt afectați în principal de osteoporoză secundară, dezvoltată ca o complicație a altor boli; sunt afectați și pacienții sub tratament cu cortizon sau cei care suferă de hipertiroidism.
Osteoporoza se instalează treptat și fără prea multe simptome evidente, de aceea este diagnosticată, de cele mai multe ori, în stadii avansate, când apar fracturile.
- Exista peste 200 milioane persoane cu osteoporoza la nivel mondial.
- Aproximativ 50% dintre cazuri sunt diagnosticate (<25% sunt tratate).
- 40% din femei și 13% din bărbați fac o fractură osteoporotică.
Cauze
Atunci când vorbim despre cauzele osteoporozei, trebuie luate în calcul cauzele medicale, dar și cele care țin de stilul de viață.
Cauzele medicale ale osteoporozei:
- Instalarea menopauzei. În timpul procesului de menopauză, femeile înregistrează o scădere dramatică a hormonilor produși de către organism, ceea ce poate duce la pierderea osoasă.
- Cancer: boala în sine, dar și terapiile pot potența pierderea osoasă. Tipurile de cancer care adaugă osteoporoza ca efect secundar sunt cancerul de sân și cancerul de prostată.
- Niveluri scăzute de calciu (hipocalcemie). Calciul este cel mai important mineral din corpul nostru atunci când vine vorba de rezistența osoasă.
- Dietă necorespunzătoare (mai ales în copilărie).
- Anumite boli autoimune. Dacă sunt prezente in organism pot crește riscul de osteoporoză, atât din cauza efectelor lor directe asupra organismului, cât și a medicamentelor utilizate pentru tratament (poliartrita reumatoidă, lupus, boală celiacă).
- Medicație (steroizi, tratamentul pentru diabet), etc.
Cauze determinate de stilul de viață:
- Consum excesiv de alcool;
- Fumat;
- Sedentarism;
- Consum insuficient de fructe și legume;
- Carență de vitamina D.
Simptome, factori de risc și tratament
Printre principalele simptome se regăsim slabiciunea, oasele fragile (fracturile), pierdere în înălțime și dureri de spate.
Principalii factori de risc sunt:
- Sexul: femeile prezintă un risc mai mare de a dezvolta osteoporoză;
- Rasa: persoanele de origine asiatică și populația caucaziană sunt mai predispuse la boală;
- Fumatul și consumul de alcool in exces;
- Factori genetici.
Tratamentul osteoporozei
Odată instalată osteoporoza, masa osoasă nu se mai poate reface. Există însă modalități de a ține sub control progresia bolii prin:
- Tratamente de prima intenţie:
- Bifosfonaţii (alendronat, risedronat, ibandronat, zoledronat)
- Stronţiu ranelat
- Peptide derivate din PTH (pentru osteoporoza severă)
- Raloxifenul
- Denosumab
- Tratamente de a doua intenție:
- Terapia estro-progestativă
- Calcitonina
- Analogi sintetici ai vitaminei D
Cum poate fi diagnosticată osteoporoza
Analize de sânge
Medicul specialist decide ce analize de sânge/teste de laborator sunt necesare și de care are nevoie pentru a stabili diagnosticul corect.
În cazul osteoporozei principalele analizele de sânge presupun:
- Dozarea calciului seric. Calciul este componentul mineral major al oaselor și este necesar pentru edificarea osului, 99% din cantitatea de calciu din organism aflându-se în oase și în dinți
- Albumina: este un indicator global al stării de sănătate a organismului, mai ales la persoanele în vârstă sau a celor cu afecțiuni cronice.
- Deficitul de vitamina D: este frecvent în cazul adolescenților, femeilor și a persoanelor în vârstă.
Rolul vitaminei D este de a crește absorbția calciului la nivelul intestinului, de a reduce eliminarea calciului în urină și de a-l fixa în oase
Osteodensitometrie
Osteodensitometria este o examinare utilizată pentru determinarea densității osoase în vederea stabilirii diagnosticului de osteoporoza și al stadiului premergător acesteia – osteopenia. Împreună cu Scorul de Fragilitate (SF) permite, de asemenea, estimarea riscului de fractură în următorii 5 ani.
Osteodensitometria se poate efectua prin două metode:
- DEXA (Dual Energy X-ray Absorbtion) care folosește razele X
- REMS (Radiofrequency Echographic Multi Spectometry) adică Multi Spectometria Ecografică cu Radiofrecvență, noua tehnologie care utilizează ultrasunetele, nu radiațiile.
Examinarea REMS este de 5 ori mai precisă decat DEXA și nu iradiază (nu folosește raze X) fiind complet inofensivă. Examinarea durează 15 minute, iar rezultatul se oferă pe loc, astfel încât, dacă este cazul, se poate prescrie tratament imediat.
Tehnologia REMS
Tehnologia REMS poate determina schimbări de densitate osoasă de 5 ori mai mici decât DEXA. Intervalul minim dintre două determinări în care poate fi detectată o schimbare de densitate osoasă este de cel puțin 3 luni.
REMS este o metodă de diagnosticare modernă ce are ca scop stabilirea diagnosticului de osteoporoză sau, după caz, osteopenie.
REMS este utilizată deja în peste 40 țări (inclusiv SUA, Japonia și Australia) iar pentru anumite categorii speciale (ex. femei gravide) reprezintă singura metodă de a determina densitatea și fragilitatea osoasă.
Este important să investighezi cauza problemelor osoase. Acest lucru presupune nu numai consultarea medicilor specialiști, ci și efectuarea investigațiilor pe care le recomandă aceștia.