SĂnĂtatea Oaselor

Rolul oaselor în organism:

• depozitează calciu și alte minerale;
• susțin corpul și permit atașarea musculaturii, pentru locomoție;
•protejează organele vitale;
• asigură spațiu pentru măduva osoasă, unde se formează celulele sangvine și osoase etc.

blank

Factori importanți pentru menținerea sănătății osoase

Un regim alimentar bogat în calciu, magneziu, vitaminele C și D și acizi Omega 3 este esențial pentru a menține în formă bună oasele și articulațiile.

Printre sursele bune de calciu se număra produsele lactate, migdalele, broccoli, varza, sardinele și produsele din soia, cum ar fi tofu. Aceeași atenție trebuie acordată și vitaminei D, pentru a se putea absorbi calciul. Printre sursele de vitamina D se număra peștele gras sau gălbenușul de ou. Soarele contribuie, de asemenea, la producerea de vitamina D. 

Exercițiile fizice pot ajuta la menținerea sănătății oaselor și articulațiilor, însă trebuie făcute cu moderație. 

Specialiștii apreciază că cele mai bune exerciții fizice pentru sănătatea oaselor sunt exercițiile cu greutăți, mersul pe jos, alergarea, urcatul scărilor, dansul, golful, fotbalul, tenisul, aerobicul, grădinaritul, etc. Încercați să efectuați minimum 30 de minute de exerciții fizice în fiecare zi. 

Cercetătorii sugerează că fumatul contribuie la șubrezirea oaselor (anumite studii susțin că fumatul crește cu 50% riscul de osteoporoză în cazul femeilor). De asemenea, mai mult de două pahare de alcool pe zi interferează cu capacitatea organismului de a absorbi calciul.

Odihna suficientă, de 7-8 ore pe noapte, și miscarea, cel puțin jumătate de oră de exerciții zilnic, contribuie la sănătatea sistemului osos și a celui articular.

La femei, scăderea masei osoase intervine drastic după menopauză, iar la bărbați, nivelul scăzut de testosteron poate cauza același lucru. O atenție deosebită trebuie să acorde femeile care au un istoric familial de osteoporoză.

Anumite medicamente utilizate pe termen lung precum corticosteroizii afectează structura osoasă. 

osteoporoza
blank

Ce este osteoporoza/
osteopenia?

Osteoporoza este definită ca o boală scheletală sistemică ce se caracterizată prin densitate osoasă mică și deteriorare a microarhitecturii țesutului osos cu o crețtere consecutivă a fragilității osoase și a riscului de fractura. [2]  

În cadrul osului normal co-există în echilibru un proces de formare osoasă și unul de resorbție osoasă. Ambele procese fac parte din remodelarea regulată a oaselor, prin care țesutul osos vechi este descompus și refăcut continuu. Ca urmare, scheletul uman este reconstruit odată la șapte – zece ani. Osteoporoza apare când acest echilibru se strica si predomina resorbţia osoasa. În acest caz, formarea oaselor încetineşte şi distrugerea țesutului osos se accelerează. Osteoporoza afectează în particular corpul vertebral și colul femural, acestea conținand un tip de țesut osos numit trabecular, în care trabeculele osoase se subțiează și determină o fragilitate osoasă crescută și un risc de fractură mărit.

Hormonii estrogeni și androgeni protejează oasele de pierderi minerale crescute. Însă, odată cu menopauza, nivelul de estrogen la femei scade – ceea ce face ca femeile mai în vârstă să fie mai predispuse la osteoporoză, faţă de bărbații de aceeași vârstă. În circa 95% din cazuri este vorba despre osteoporoză primară. Pe de altă parte, pacienții diabetici sunt afectați în principal de osteoporoză secundară, dezvoltată ca o complicație a altor boli; sunt afectați și pacienții sub tratament cu cortizon sau cei care suferă de hipertiroidism. 

Osteoporoza se instalează treptat și fără prea multe simptome evidente, de aceea este diagnosticată, de cele mai multe ori, în stadii avansate, când apar fracturile.

Epidemiologie

  • Exista peste 200 milioane persoane cu osteoporoza la nivel mondial 
  • Aproximativ 50% dintre cazuri sunt diagnosticate (<25% sunt tratate)
  • 40% din femei și 13% din barbați fac o fractură osteoporotică
blank

Ce este scorul de densitate osoasă?

Scorul de densitate osoasă este un indicator pe baza căruia se definește osteoporoza/osteopenia. Cu cât scorul este mai mic cu atât osul este mai puțin dens. Un scor T intre -1 și -2.5 este clasificat ca și osteopenie iar mai mic de -2.5 este caracteristic pentru osteoporoză. 

Estimarea riscului de fractură doar cu DMO (densitate minerală osoasă) are specificitate înaltă dar senzitivitate scăzută întrucât fracturi datorate fragilității osoase apar la pacienții care nu sunt diagnosticați cu osteoporoză (conform clasificării OMS bazată pe T-score) dar care au scorul T în intervalul de osteopenie (-1 până la -2.5) [3–5]

Sună acum
Vreau programare