Cum se formează osteoporoza la nivel celular?
La nivel celular, osteoporoza se caracterizează printr-un dezechilibru între formarea osoasă (osteoblastogeneză) și resorbția osoasă (osteoclastogeneză).
Osteoblastogeneza:
- Este procesul prin care celulele precursoare numite osteoblaste se diferențiază în osteoblaste mature și formează os nou.
- Osteoblastele secretă matricea osoasă, care este formată din proteine și minerale, cum ar fi calciul și fosfatul.
- Matricea osoasă se mineralizează treptat, formând os nou.
Osteoclastogeneza:
- Este procesul prin care celulele precursoare numite osteoclaste se diferențiază în osteoclaste mature și resorb osul vechi.
- Osteoclastele secretă acizi și enzime care dizolvă matricea osoasă și eliberează mineralele din os.
- Mineralele sunt reabsorbite de organism sau eliminate prin urină.
Osteoporoza:
- În osteoporoză, osteoclastele devin mai active și resorb osul mai rapid decât poate fi format de osteoblaste.
- Acest lucru duce la o pierdere netă de masă osoasă și la o scădere a densității osoase.
- Oasele devin mai fragile și mai predispuse la fracturi.
Impactul osteoporozei asupra pacienților oncologici
Cum afectează osteoporoza pacienții oncologici?
Osteoporoza poate avea un impact semnificativ asupra pacienților oncologici. Această afecțiune crește riscul de fracturi, care pot duce la complicații grave și pot afecta calitatea vieții.
Cancerul este un factor de risc pentru scăderea densității osoase și fracturi. Acest lucru este dat atât de efectele directe ale celulelor canceroase asupra osului, cât și de efectele tratamentelor anticancerigene asupra celulelor osoase. Tratamentele împotriva cancerului afectează întregul corp, nu doar zona în care se află cancerul.
Pacienții reacționează diferit la tratamentul împotriva cancerului. Unele reacții adverse apar imediat după terminarea tratamentului, iar altele apar după ani. Pierderea osoasă este mai frecvența în rândul pacienților cu cancer de sân și de prostată. Deși osteoporoză poate provoca o fractură în orice os, fracturile osteoporotice apar mai frecvent la nivelul soldului, coloanei vertebrale sau la încheietura mâinii.
- Tratamentul cancerului: Anumite tratamente pentru cancer, cum ar fi chimioterapia și terapia hormonală, pot afecta densitatea minerală osoasă și pot crește riscul de osteoporoză.
- Corticosteroizi: Corticosteroizii, utilizați frecvent pentru a reduce inflamația și greața asociate cu tratamentul cancerului, pot contribui la pierderea osoasă.
- Carențe nutriționale: Pacienții oncologici pot avea un aport alimentar insuficient de calciu și vitamina D, nutrienți esențiali pentru sănătatea oaselor.
- Sedentarismul: Slăbiciunea musculară și oboseala asociate cu cancerul pot duce la un stil de viață sedentar, care poate contribui la pierderea osoasă.
Consecințele osteoporozei la pacienții oncologici:
- Fracturi: Fracturile pot provoca dureri severe, mobilitate redusă și pot necesita intervenții chirurgicale complexe.
- Întârzieri în tratamentul cancerului: Fracturile pot duce la amânarea sau chiar la întreruperea tratamentului cancerului, afectând negativ șansele de vindecare.
- Afectarea calității vieții: Durerile osoase, fracturile și mobilitatea redusă pot afecta semnificativ calitatea vieții pacienților oncologici.
Prevenirea osteoporozei la pacienții oncologici:
- Evaluarea riscului: Este important ca toți pacienții oncologici să fie evaluați pentru riscul de osteoporoză.
- Dieta și suplimentele: O dietă bogată în calciu și vitamina D, precum și suplimentele recomandate de medic, pot contribui la menținerea sănătății oaselor.
- Exerciții fizice: Exercițiile fizice regulate, adaptate la starea pacientului, pot ajuta la menținerea densității osoase și la reducerea riscului de fracturi.
- Medicație: Există diverse tratamente medicamentoase disponibile pentru a preveni și a trata osteoporoza la pacienții oncologici.
Osteoporoza este o problemă importantă de sănătate pentru pacienții oncologici. Diagnosticarea precoce, prevenirea și tratamentul adecvat pot contribui la reducerea riscului de fracturi și la îmbunătățirea calității vieții.
Beneficiul osteodensitometriei REMS pentru pacienții oncologici
Osteodensitometria REMS (Radiofrecvența Echografică Multi-Spectometrică) este o metodă avansată de imagistică utilizată pentru a evalua densitatea minerală osoasă (DMO) la pacienții oncologici. Această procedură oferă informații detaliate despre starea oaselor și poate ajuta la identificarea pacienților cu risc crescut de fracturi.
- Evaluare precisă a riscului de fractură: REMS oferă o măsurare mai precisă a DMO decât metodele tradiționale, cum ar fi DEXA, permițând o identificare mai bună a pacienților cu risc crescut de fracturi.
- Detectarea precoce a osteoporozei: REMS poate detecta osteoporoza în stadiu incipient, oferind posibilitatea de a lua măsuri preventive pentru a reduce riscul de fracturi.
- Informații detaliate despre structura osoasă: REMS oferă informații suplimentare despre structura osoasă, cum ar fi microarhitectura trabeculară, care pot fi utile în prezicerea riscului de fractură.
- Nu folosește radiații: REMS nu utilizează radiații comparativ cu metoda clasică DEXA, reducând expunerea suplimentară a pacientului la raze.
- Procedură rapidă și confortabilă
Cui este recomandată osteodensitometria REMS?
- Pacienții oncologici care urmează tratamente cu risc de a afecta densitatea osoasă
- Pacienții oncologici cu antecedente de fracturi
- Pacienții oncologici cu factori de risc suplimentari pentru osteoporoză, cum ar fi vârsta înaintată, sexul feminin sau antecedente familiale de osteoporoză
Osteodensitometria REMS este un instrument valoros pentru evaluarea riscului de fractură la pacienții oncologici. Această procedură oferă informații detaliate despre starea oaselor și poate ajuta la identificarea pacienților care necesită tratament pentru a preveni fracturile.